Întâlnirea fiilor satului Plesca 14-15 august 2021. 550 de ani de la atestarea documentară 1471-2021

Întâlnirea fiilor satului Plesca

14-15 august 2021

550 de ani de la atestarea documentară

1471-2021

 

Programul manifestărilor

 

Sâmbătă, 14 august 2021

 

15:00-18:00

Competiție sportivă cu participarea unor echipe de fotbal din satul Plesca.

Locația: baza sportivă din localitatea Cizer

 

18:30-23:30

Socializare – întâlnire de suflet a fiilor satului Plesca.

Locația: spațiul exterior al școlii din satul Plesca

 

Duminică, 15 august 2021

 

09:30-12:00 – slujbă religioasă la biserica ortodoxă din localitate

12:15 – sfințirea monumentului eroilor

Locația: curtea casei parohiale Plesca

14:30 – lansare de carte „Plesca, satul dintre văi – cinci secole şi jumătate de la atestarea documentară – (1471-2021)”

Locaţia: spaţiul amenajat din faţa şcolii

15:00 – spectacol  folcloric. Festivalul ˶Du-te dor şi vino dor˝, ediţia a III-a, organizat cu sprijinul Primăriei Comunei Cizer şi al Centrului de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj

 

Organizatori/susţinători: Primăria şi Consiliul Local Cizer, Parohia Ortodoxă Plesca, Zoo-Cooperativa Plesca, Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj, SILCAR PROD SRL, Comunitatea Locală Plesca.

 

 

 

 

O nouă carte apărută la Editura „Caiete Silvane”:

 

Petru Galiş, Ioan Sur

 

Plesca, satul dintre văi

– cinci secole şi jumătate de la atestarea documentară –

(1471-2021)

 

Colecţia Monografii

Volum apărut cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj, Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Primăriei și Consiliului Local al comunei Cizer

 

Prefaţă

 

Pentru fiecare dintre noi, satul şi casa natală reprezintă un fel de centru al universului, acele valori şi amintiri care fac parte din însăşi fiinţa noastră. Evocarea acestora în diferite moduri devine un redutabil test de sensibilitate.

În timp ce, de un an încoace, viaţa noastră a fost „carantinată” de acest nemilos flagel, dl Petru Galiş a lucrat neobosit să consemneze pentru noi, cei de azi, şi pentru generaţiile care vor urma, monografiile satelor Pria, Plesca şi Boian. Am apreciat la dânsul „neastâmpărul”, perseverenţa prin care şi-a dus la împlinire scopul propus.

Monografiile de faţă ne oferă crâmpeie de viaţă personală şi comunitară, informaţii care vin să compună identitar imaginea aşezărilor rurale de la poalele Măgurii Priei. Ne sunt prezentate repere geografice şi istorice cu privire la cele trei localităţi, dar de departe cele mai valoroase pagini mi se par cele în care sunt evocate persoane. Actori ai dramei vieţii, oameni din sat, vin şi se „confesează” parcă pentru eternitate, contribuind cu amintirile lor la formarea unui puzzle monografic, în care cititorii se recunosc, sau îşi recunosc părinţii, prietenii sau vecinii.

Dacă în ultimul timp s-a vorbit mult de „distanţare socială”, monografiile propuse de autor sunt un prilej de apropiere socială. Ele cuprind evenimente, trăiri şi amintiri, repere comune tuturor indivizilor ce aparţin comunităţii.

Pria, Plesca şi Boianul fac parte din acele „sate vechi şi renumite”, pe umerii cărora s-a ridicat un popor şi o ţară. Oameni mândri şi harnici, locuitorii zonei au participat la mai toate evenimentele istoriei naţionale, aducând aportul lor la propăşirea naţiei. Aici, generaţii de-a rândul s-au ostenit în muncile lor, aici şi-au cântat colindele şi şi-au plâns morţii, de aici au plecat spre viaţă şi spre lume. De aceea aceste locuri nu pot fi uitate, motiv pentru care lucrarea dlui Petru Galiş devine cu atât mai valoroasă.

 

Prof. dr. Florin Ioan Chiş

 

Cuvânt introductiv

 

Ideea unei monografii a satului este mai veche. Cu ocazia diferitelor întâlniri din sat, ale persoanelor care puteau să se înhame la un astfel de demers, s-a luat în calcul un astfel de proiect, pentru a acoperi un gol informaţional în legătură cu frumosul sat dintre văi, Plesca.

Era foarte important să fie tezaurizate elementele ce ţin de trecutul istoric al satului, de obiceiuri şi tradiţii locale, elemente de etnografie şi folclor, probleme ce ţin de viaţa socială şi culturală, dar şi alte aspecte care ţin de viaţa internă a satului.

Distinsul învăţător, Petru Galiş, a iniţiat şi a dat contur acestui proiect, sprijinit de bunul său prieten şi colaborator, Ioan Sur, care mie mi-a fost învăţător în satul natal.

Monografia satului Plesca, în forma dată spre publicare, valorifică informaţii relevante despre viaţa socială şi culturală din acest sat. Ea va fi foarte utilă prin documentaţia făcută, atât generaţiei actuale, care poate afla între paginile cărţii noutăţi din istoricul satului, cât şi pentru generaţiile viitoare, care vor avea la îndemână foarte multe informaţii din trecutul satului.

Scoaterea de sub tipar a unor monografii ale satelor aparţinătoare comunei Cizer a stat în centrul preocupărilor neostenitului învăţător Petru Galiş. Aceste monografii aveau să vină ca o încununare a preocupărilor domniei sale legate de viaţa socială din comună, după un şir de alte cărţi publicate, cum ar fi Veronica din Sălaj sau a unor lucrări despre începuturile învăţământului din comună (Şcoală veche-n sat străvechi), Jubileu la Măgura Priei. Măsuriş – 50, Cizer – 800, Cizerul eroic, Pria, plai pastoral şi a multor articole publicate în presa locală şi regională. Nu este la îndemâna oricui să poţi să îţi dezvolţi atâta energie pentru a duce la îndeplinire astfel de proiecte.

Vremurile în care trăim, poate nu sunt cele mai potrivite pentru promovarea cu ardoare a valorilor culturale locale. Poate că, pe viitor, tânăra generaţie va fi mai receptivă la astfel de demersuri. Pentru efortul depus, pentru străduinţa lor, cât şi pentru ambiţia lor nestăvilită de a finaliza astfel de proiecte, merită tot respectul şi consideraţia noastră. Învăţătorii Petru Galiş şi Ioan Sur sunt bine cunoscuţi în cercurile culturale ale judeţului Sălaj. În mod sigur, după trecerea lor în eternitate, îi vom preţui mult mai mult!

Cu învăţătorul şi gazetarul Petru Galiş (care a fost şi primar al comunei Cizer de la Revoluţia din 1989 până la primele alegeri libere din 1992), trebuie să recunosc că, am avut sporadic şi anumite diferende de opinie. I-am apreciat opiniile de stânga, pe care şi le-a apărat cu ardoare până în acest moment, şi sunt convins că va fi consecvent în apărarea lor, până în ultimele clipe ale vieţii. Are şi acum o mare capacitate de dialog. Astfel de oameni trebuie respectaţi!

Nu pot să am decât cuvinte de apreciere despre neobositul învăţător Petru Galiş, care şi-a lăsat amprenta asupra multor generaţii de copii pe care i-a educat şi format ca oameni. Petru Galiş se identifică, de fapt, cu învăţământul cizerean. Un om bun, calm, înţelegător şi dedicat în raport cu copiii. Consider că misiunea sa de dascăl a fost exercitată cu profesionalism şi responsabilitate. A avut şi o aplecare spre domeniul cercetării vieţii sociale şi culturale locale. Sunt foarte puţini dascăli din mediul rural atât de dedicaţi unor fenomene culturale şi care au risipit atâta energie pentru a aduna laolaltă informaţii ce ţin de identitatea locuitorilor din satele Cizer, Pria şi Plesca, aparţinătoare comunei Cizer.

Este un căutător tenace în recuperarea a tot ceea ce este mai relevant din istoria acestei comune: obiceiuri, tradiţii, datini, elemente de învăţământ etc.

Pe învăţătorul Ioan Sur l-am cunoscut ca pe un om cu o vitalitate ieşită din comun, un dascăl excepţional, sever, cu un cod de moralitate foarte înalt, exigent. A pus un accent mare pe disciplină. Un dascăl pe care l-am apreciat foarte mult, şi care şi-a lăsat amprenta asupra evoluţiei mele viitoare, dar şi asupra multor generaţii de copii din sat pe care i-a învăţat, mulţi dintre ei urmând cursurile unor şcoli de prestigiu din judeţ şi din ţară.

Un învăţător dedicat care nu s-a mulţumit cu această activitate de dascăl. A dorit mult mai mult. S-a implicat profund în viaţa comunităţilor pe care le-a influenţat în sens pozitiv. Problemele sale de familie au fost de cele mai multe ori pe plan secund. A avut avantajul unei familii care să-l înţeleagă. A fost şi este un om temperamental, energic şi dedicat în ceea ce face, foarte pasionat de conservarea şi promovarea tradiţiilor populare din zonă, şi mă refer în special la cântecul şi dansul popular. Multor copiii le-a deschis noi orizonturi pentru că a participat cu formaţia de dansuri la multe concursuri judeţene şi naţionale. Mulţi dintre aceştia au ieşit pentru prima dată în afara judeţului. A pus foarte multă pasiune în ceea ce a făcut.

Este, de asemenea, un împătimit al susţinerii şi promovării sportului. A implicat elevii şi tinerii din comunitate în activităţi sportive. Îmi amintesc cu plăcere de echipele de fotbal pe care le-a creat şi pe care le-a condus, printre care şi „Viitorul Plesca”, şi pe care le-a promovat în confruntări zonale sau judeţene, aducând multă satisfacţie membrilor comunităţilor/suporterilor care participau la competiţiile sportive. Şi toate aceste lucruri le făcea neinteresat şi necondiţionat din punct de vedere material. Nu de puţine ori a suportat singur cheltuielile materiale pe care le presupuneau anumite deplasări sau organizări de evenimente asociate pasiunilor sale.

A reuşit să deschidă copiilor cu care a lucrat apetenţa către artele frumoase, folclor, tradiţii, către sport şi învăţătură, bucurându-se de foarte multă simpatie şi respect din partea membrilor comunităţilor în care a activat. Este un neastâmpărat de vocaţie, cu o combustie internă rar întâlnită.

Ambii autori ai acestei monografii, Petru Galiş şi Ioan Sur, au intrat în categoria nemuritorilor, prin ceea ce au făcut pentru comunităţile cărora le-au aparţinut.

Fac parte, şi eu, din generaţia celor asupra cărora şi-au lăsat amprenta aceşti onorabili dascăli.

 

Marcel Virgil Ţurcaş