O nouă carte la Editura „Caiete Silvane”: Gavril Câmpeanu, „Cartea mea. Amintiri şi gânduri bune”

O nouă carte la Editura „Caiete Silvane”: Gavril Câmpeanu, „Cartea mea. Amintiri şi gânduri bune”, volum apărut cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în colaborare cu Arhivele Naționale ale României, Serviciul Județean Sălaj.

Editori:  Dănuţ Pop, Mihaela Sabou,  Gabriel Viorel Gârdan, Silviu Boha

 

Din Studiul introductiv

 

Între fondurile şi colecţiile arhivistice păstrate la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj se află şi colecţia personală a unui preot de ţară, Gavril Câmpeanu, unde, printre dosare, toate valoroase prin informaţiile conţinute, găsim şi o adevărată carte, numită chiar aşa de Gavril Câmpeanu: „Cartea mea”.

Este una din puţinele astfel de mărturii ajunse până la noi. Ea prezintă viaţa unui om aşa cum a fost ea, cu bune şi rele, fiind o adevărată istorie a unui întreg secol de viaţă sălăjeană, cu tot ce a putut însemna aceasta. Cartea are trei părţi: autobiografia, rezumatul scrisorilor şi notelor autorului şi consemnări, această din urmă parte fiind la rândul ei împărţită în trei subcapitole: „Din comoara Sfintelor Scripturi, Din cărţi, reviste şi ziare (culegeri), Din grădiniţa gândurilor mele (inspiraţii)”. Documentul este accesibil publicului iubitor de istorie la sala de studiu a Arhivelor Naţionale Sălaj.

Publicarea autobiografiei preotului Gavril Câmpeanu, prima parte a „Cărţii mele”, este, considerăm noi, necesară din cel puţin câteva motive. În primul rând, datorită importanţei sale excepţionale. Ea contribuie, fără îndoială, la cunoaşterea unor evenimente însemnate din istoria judeţului şi a ţării, istorisite din perspectiva trăirilor şi emoţiilor autorului, care imortalizându-le, stabileşte noi repere asupra percepţiei unor perioade istorice extrem de complexe.

Apoi, cartea, pe care o prezentăm acum cititorului, aparţine unui intelectual local, preot ortodox, ridicat din lumea satului românesc şi format în şcolile timpului, preocupat de continua sa formare şi perfecţionare, din exemplul lui cititorul putând extrage adevărate modele de viaţă. (...)

Gavril Câmpeanu a fost şi o personalitate a culturii sălăjene. Activităţile desfăşurate de el sunt multe şi rodnice. Susţine conferinţe preoţeşti, participă la serbările Astrei din 1926, se întâlneşte cu Nicolae Iorga la Zalău în 1927, participă la serbările de la Alba Iulia în numele clerului şi credincioşilor din protopopiatul Unguraş, în 1929, mută biserica veche din Gălpâia la Ciucea, pe domeniul Goga, pentru a servi ca biserică mănăstirească. Veturia Goga, expri-mându-şi mulţumirile, în ajunul Crăciunului 1939, îi scria: „Stimate Dle Părinte, Îţi mulţumesc din toată inima pentru ajutorul D-Tale preţios, care mi-a făcut posibilă aducerea bisericuţii din Gălpâia. Fii sigur că de-acolo de sus Octavian ne va binecuvânta pe amândoi. Aştept să vină Primăvara să putem lucra la pictură, căci bisericuţa îşi ridică braţul spre cer în toată frumuseţea modestă. Aştept să vii odată s-o vezi ce frumos se încadrează în atmosfera de-aici. Sărbători fericite pentru D-Ta şi Doamna preoteasă. 24.XII.1939. Veturia Octavian Goga ss”.

Organizează o tabără de străjeri la Tihău, în vara anului 1939, urmează cursuri de instruire în apărarea pasivă, organizate de Prefectura Judeţului Sălaj, întocmind şi o lucrare în acest scop, care avea titlul: „Sfaturi şi îndemnuri credincioşilor din parohia mea, asupra pericolului aerian, pentru readucerea lui la minimum de dezastre”. Este premiat de Casa Şcoalelor pentru activitatea intensivă extraşcolară, pe care a depus-o în cadrul cercurilor culturale. Este membru în mai multe asociaţii culturale şi se interesează de buna lor activitate.

Ocupă postul de învăţător în Bălan în anul şcolar 1944-1945, în condiţiile grele de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, „în lipsă de cadre didactice”, este recenzor pentru Recensământul agricol şi al Populaţiei din 1948 etc.

Desfăşoară şi o susţinută activitate jurnalistică, numele său apărând în majoritatea revistelor culturale sălăjene. Din lista pe care o consemnează în „Cartea mea”[1], amintim doar revistele apărute în afara Sălajului: IdeeaRenaştereaCultura Poporului. Iată doar câteva din motivele pentru care această carte a trebuit să apară.

 Editorii

 

[1] „Ideea” – Disciplina şcolară; „Renaşterea” – Crâmpeie din practica pastorală, – Simţ patriotic, – Apel către foştii legionari din Praga, – Nefericiţii satelor, – Şcoala de Dumineca, – Ajutoare sinistraţilor din Gălpâia; „Cultura poporului”: – Scrisorile unui învăţător către sătenii, cari şi-au înstreinat limba – I – II – III; „Sălajul”: – Bărbaţii cei mari ai neamului nostru, – De vorbă cu copiii – Îndemn pentru îmbrăţişarea şcoalei şi meseriilor I – II – III – IV, – De vorbă cu copii. Merinde pentru viaţă: I. De la meicuţa mea, II. De la tătucul meu, III. De la părintele meu învăţător, Prinos I, – II; „Şcoala noastră” – Fragmente din viaţa culturală a satelor, – Decorarea salelor de învăţământ, – Un apel frăţesc, – Activitatea Cercului Cultural Gălpâia; „Gazeta de Duminică”: – Întrunirea de primăvară a învăţătorilor din plasa Crasna, Sălaj; „Meseşul”: – Cronica unor străduinţe creştineşti, – Sfinţirea temeliei bisericii din Gălpâia; „Gazeta Sălajului”: – Ajutoare pentru biserica din Gălpâia, – O scrisoare cu jertfe şi-un răspuns cu lacrimi; Din Comoara vechilor cazanii: Cetirea cărţilor sfinte, Păstrarea credinţei I, Păstrarea credinţei II, Închinarea Sfintei Cruci, Postul şi rugăciunea, Din pragul jertfei, Duminica Floriilor, Hristos a înviat!, Scrisoare deschisă către domnul preşedinte al Băncii Populare „Porolissum”, Zalău.