Eveniment editorial apărut sub egida Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj

EVENIMENT EDITORIAL APĂRUT SUB EGIDA CENTRULUI DE CULTURĂ ȘI ARTĂ AL JUDEȚULUI SĂLAJ: „ÎMPĂRATUL TRAIAN ȘI CONȘTIINȚA ROMANITĂȚII ROMÂNILOR. CULTURĂ ORALĂ ȘI SCRISĂ DIN SECOLELE XV-XX” DE ION TALOȘ. PREFAȚĂ DE IOAN-AUREL POP
 
Editura Școala Ardeleană
Lucrarea pune în lumină – în urma valorificării izvoarelor, a comparațiilor și corelațiilor făcute temeinic și cu metodă – că romanitatea românilor și figura împăratului Traian (și a regelui Decebal) din conștiința populară nu sunt un decalc după documentele culte și scrise, că ele s-au perpetuat, în forme diferite, alterate, modificate și chiar prin contagiune cu alte teme, din Antichitate până astăzi. Evident, comparațiile judicioase ale profesorului Ion Taloș relevă influența literaturii culte despre romanitate asupra oralității și invers, adică preluarea elementelor din folclor despre Traian și latinitate pentru întărirea ideii conștiinței culte privind etnogeneza românilor. Lucrurile sunt văzute deopotrivă diacronic și sincronic, în stabilitatea și în metamorfoza lor, încât cartea devine un tablou armonios al unei teme fundamentale pentru nașterea, devenirea și identitatea noastră ca popor. (Ioan-Aurel Pop)
* * *
Prezenta lucrare se bazează în principal pe texte tipărite, care sunt documente ale oralității din epocile în care au fost consemnate, începând din secolul al XV-lea, și pe materiale inedite din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Aceste materiale uimesc prin unitatea lor: cu toate că provin dintr-o perioadă așa de lungă și sunt dispersate cronologic și spațial, ele nu se contrazic, ci conduc la aceeași concluzie: românii știu că sunt urmașii romanilor. Și chiar dacă unora le vine greu să admită că oralitatea a păstrat amintirea împăratului Traian în sud-estul Europei, înainte de toate, la români, timp de aproape două milenii, unele dintre tradițiile orale referitoare la construcțiile traiane ne obligă să le vedem originile în Antichitatea romană și să acceptăm că ele au traversat Evul Mediu și au ajuns până la noi. Alte tradiții au fost create în timp, în jurul acestor construcții sau, altfel spus, construcțiile au constituit punctul de pornire pentru creații literar-folclorice de-a lungul celor două milenii. (Ion Taloș)
* * *
Cuprins
Lectori salutem! (Prefață de Ioan-Aurel Pop)
Preliminarii
1. Puncte de vedere
2. Împăratul Traian și studiile contemporane de antropologie culturală europeană
3. Istorie sau legendă? Câteva tradiții antice și medievale despre Traian și Decebal
4. Încercări literare despre Împăratul Traian
5. Componente ale psihicului și culturii românești
Satul și conștiința romanității românilor
1. Satul – păstrător al tradiției latine
2. Izvoarele care stau la baza acestei lucrări
3. Împăratul Traian și latiniștii, biserica, școala, universitatea, presa. Columna lui Traian, loc de pelerinaj pentru români
4. Sfârșitul Evului Mediu: îngemănarea dovezilor orale cu cele scrise despre latinitatea românilor. Tradiția orală devine scriitură
5. „Se vorbește despre Traian în orice colibă țărănească.” Imaginea Împăratului Traian (Troian) în tradiția sătească din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea
5.1. Se vorbește despre Traian
5.2. Descindem din romanii aduși de Traian în Dacia
5.3. Traian, împărat viteaz
5.4. Scaunul lui Traian se afla în orizontul geografic al respondenților
5.5. Cu cine s-a bătut Traian?
5.6. Informații singulare
5.7. Lecturi și răspunsuri la manipulări
5.8. Concluzii
Decebal și Traian – doi mari luptători, un singur învingător
1. Decebal
1.1. Abuzul de ospeție/Conspirația traiană
1.2. Sinuciderea lui Decebal și a apropiaților săi. Paralelă între tradiția orală și imaginile de pe Columna lui Traian
1.3. Ascunderea și găsirea comorilor lui Decebal: legendă sau istorie?
2. Traian
2.1. Traianizarea pământului dacic
2.1.1. Podul lui Traian și tradiția orală
2.1.2. Victorii imprimate pe solul Daciei: Prat și Prat de Traian. Filologie, istorie, tradiție orală
2.1.3. Poarta romanilor/Poarta lui Traian/Poarta de Fier a Transilvaniei
2.1.4. Masa lui Traian
2.1.5. Cetăți construite de Traian sau cetăți atribuite lui. „Scaunul domniei”. Mozaicuri descoperite în Transilvania
2.1.6. Drumurile romane/drumuri ale lui Traian
2.1.6.1. Drumurile lui Traian pe sol
2.1.6.2. Drumul lui Traian pe bolta cerească
2.1.7. Valul lui Traian
2.1.8. Alte realizări în infrastructura Daciei Romane
2.2. Traian – ființă erotică. Ipostazele erotismului lui Traian
2.2.1. Traian sau Domnul de Rouă – un îndrăgostit menit să piară
2.2.2. Traian și Dochia
2.2.3. Traian incestuos?
2.3. Mituri minore în legătură cu Traian
2.3.1. Roma, gemenii și lupoaica
2.3.2. Traian și Midas
2.3.3. Traian, Novac, Iorgovan, Hercule, Arghir, Sfântul Gheorghe, uriașii, căpcânii, canibalii, tătarii
2.4. Împăratul Traian și creștinismul
2.4.1. Documente istorice
2.4.2. Tradiția legendară scrisă în Evul Mediu: Traian și văduva din Roma
2.4.3. Traian și creștinismul în oralitatea românească
2.5. Traian vs. Troian în onomastică și toponimie
2.6. Locul regelui Decebal și al împăratului Traian în legenda populară românească
2.7. Mitul traianic – mit al etnogenezei românilor
Excurs. Împăratul Traian în cultura populară orală a slavilor,neogrecilor și albanezilor
Anexe
Antichități romane din Dacia (drumul, valul, castrele etc.)
Legende referitoare la Traian și Decebal (tematică variată)
Abuzul de ospeție, comorile lui Decebal, câmpul lui Traian ș.a.
Drumul lui Traian pe sol și pe bolta cerească
Valul lui Traian și alte elemente de infrastructură
Traian – ființă erotică. Ipostazele erotismului lui Traian
Mituri minore în legătură cu Traian
Răspunsurile la Chestionarul arheologic al lui Al.I. Odobescu
Răspunsuri la întrebarea 140 a Chestionarului lingvistic al lui B.P. Hasdeu
Răspunsurile la Chestionarul istoric al lui Nicolae Densușianu
Răspunsuri la Chestionarul Ion Mușlea
Postfață. Din preistoria acestei cărți
Summary. Emperor Trajan and the Romanians’ Awareness of their Roman Origin. Oral traditions and written sources from the 15th to the 20th centuries
Bibliografie
Denumiri istorice ale unor localități menționate în lucrările consultate
Index
Nume de locuri/localități
Nume de persoane/personaje
Ilustrații
* * *
ION TALOȘ (22 iunie 1934, Prodănești/Sălaj) este etnolog și eseist român. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1953-1957), iar în anul 1957 este angajat la colectivul de folclor al Institutului de Lingvistică din Cluj. Lucrează la alcătuirea „Bibliografiei folclorice românești (1891-1918)”, devenind, mai târziu, colaborator pentru România la Internationale Volkskundliche Bibliographie, Bonn (1979-1984). A fost bursier al Fundației Humboldt la Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg im Breisgau (1966-1967; 1970-1971), secretar științific al Centrului de Științe Sociale al Filialei Cluj a Academiei Române (1968) și șeful Secției de etnografie și folclor din cadrul aceluiași centru (1969-1985). Doctor în filologie al Universității din București cu teza: „Jertfa zidirii în obiceiurile și legendele europene” (conducător: prof. dr. doc. Mihai Pop, 1970), lector de limba și literatura română la Universitatea din Köln (1978-1983), profesor asociat și apoi definitiv la Universitatea din Köln (din 1985), doctor docent (Privatdozent) și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din Köln (din 1993) și profesor invitat al Facultății de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (2001-2004). A fondat revista Anuarului de Folclor I-IV (1980-1983).
Volume (selectiv): „Jertfa zidirii în obiceiurile și legendele europene” (1970), „Meșterul Manole. Contribuție la studiul unei teme de folclor european” (1973), „Meșterul Manole. Contribuție la studiul unei teme de folclor european. II. Corpusul variantelor românești” (1997), „Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar” (2001), „Petit dictionnaire de mythologie populaire roumaine” (Grenoble, 2002; ediția a II-a: 2019), „Cununia fraților și Nunta Soarelui. Incestul zădărnicit în folclorul românesc și universal” (2004), „Lupta voinicului cu leul. Mit și inițiere în folclorul românesc” (2007), „Franz Obert – cel mai de seamă etnolog ardelean din deceniul al șaselea al secolului al XIX-lea” (2011), „Omul și Leul. Studiu de antropologie culturală” (2013), „D’Italica à Sarmizegetusa. Réflexions sur la culture populaire romane” (Studii de cultură populară romanică, 2016), „Folclor spaniol/sefard în România. File de istorie culturală” (2017), Ovidiu Bîrlea – Ion Taloș: „Corespondență. 1963-1977” (2017). În curs de apariție: „De la băile romane la colinda Făptuitorului bun. Studii despre latinitatea folclorului nostru”. Semnează traduceri din română în germană și în spaniolă (în colaborare), precum și traduceri din germană în română, cea mai importantă fiind antologia de poezii populare a lui Lucian Blaga: „Volksdichtung. Eine Anthologie” (în colaborare cu Artur Greive și Gerda Schüler).
Distins cu: Premio Internazionale di Studi Demoetnoantropologici G. Pitrè – S. Salomone Marino. Città di Palermo (2003), Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (2004), Premiul „Ioana Em. Petrescu” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2014).
 
Cartea este disponibilă pentru comenzi în format tipărit
https://scoalaardeleanacluj.ro/shop/%C8%98coala-ardelean%C4%83-de-antropologie-c-184/%C3%8Emp%C4%83ratul-traian-%C8%99i-con%C8%99tiin%C8%9Ba-romanit%C4%83%C8%9Bii-rom%C3%A2nilor-cultur%C4%83-oral%C4%83-%C8%99i-scris%C4%83-din-secolele-xvxx-p-727.html?fbclid=IwAR3l5XsT_VpLDDUXWk7glMkfjrWxJhWt5ZSJw1stxFdYROedvs-ElOR1YXs
 
și în ediție digitală
http://scoalaardeleanacluj.ro/shop/%C8%98coala-ardelean%C4%83-de-antropologie-c-184/%C3%8Emp%C4%83ratul-traian-%C8%99i-con%C8%99tiin%C8%9Ba-romanit%C4%83%C8%9Bii-rom%C3%A2nilor-cultur%C4%83-oral%C4%83-%C8%99i-scris%C4%83-din-secolele-xvxx-ebook-p-728.htm?fbclid=IwAR3Qsy-PEDhzQzvPMJKQjhwkQO8aYKjT4-Bz_FOyCvRJ4yCHCOuLWONLP1Q